Călători pe două roţi

TURA 14: Campina - Breaza

2010-04-02T15:41:00.009+03:00

Perioada: 27 martie 2010
Traseul: Campina - Plaiul Campinei - Sotrile - Nistoresti - DN1- Breaza si retur
Participanti: vreo 19 biciclisti

La initiativa biciclistilor de pe forumul daciaclub.ro, ne-am adunat cu mic cu mare si am pornit in prima tura mai serioasa pe anul 2010. Dupa ce ne-am asigurat trasnportul personal si al bicicletelor ne-am imbarcat si am pornit spre Campina, punctul de pornire si sosire al "expeditiei" noastre.

La Campina am umplut trotuarul de biciclete, am facut ultimile reglaje si aranjamente si am pornit pe traseul stabilit.

La inceput am defilat pe bulevardele din Campina, un pic de plat, un pic de coborare si cand am facut stanga spre Plaiul Campinei am dat piept cu prima catarare, vreo 5 km cu aproximativ 200m diferenta de nivel.

Pe portiunea aceasta am "pierdut" din pluton 2 biciclisti (care ne-au ajuns din urma la Breaza). In varful primei catarari am luat o binemeritata pauza.

A urmat o cobarare de vreo 2 km apoi o noua catarare solicitanta urmata de pauza de masa si intr-un punct de unde se vedea barajul de la Lacul Paltinu.

Am continuat traseul cobrand in satul Vistieri si apoi am inceput sa urcam ultima panta (poate ce mai inclinata din tura asta) inainte de coborarea mult asteptata pana in DN1.
Pana aici: 2 cazaturi (persoane diferite) soldate cu julituri, o incheietura de mana afectata si o tija de sa rupta. In urma incidentelor, 4 biciclisti s-au intors in Campina pe DN1.
13 biciclisti am continuat traseul propus. Am inaintat pe DN1 spre Comarnic pana la prima pasarela, pe care am traversat-o. Apoi am trecut raul Prahova pe un pod suspendat si cam fragil si am intrat pe un drum secundar mergand spre Breaza.

In Breaza ne-am oprit pentru masa de pranz pe terasa unui restaurant decent, care avea si cateva rasteluri pentru biciclete.

Din Breaza am continuat traseul prin localitatile Surdesti, Adunati, Ocina de Jos, Valea Bradului, Irinesti, Provita de Sus, Provita de Jos, Poiana Campina, Campina. Intre Surdesti si Adunati am mai avut o catarare demna de luat in seama (mai ales ca eram dupa masa de pranz), urmata de o coborare usoara pana in Ocina de Jos, unde drumul se opreste in albia unui rau. O parte din ciclisti au ales sa traverseze prin rau, ceilalti (printre care si eu) am ales sa ne intoarcem putin pana la un pod suspendat. A urmat o catarare usoara pana in Provita de Sus, o coborare usoara pana in Provita de Jos si apoi ultima catarare importanta (aproximativ 3km cu dif. de nivel de aprox. 150m) pana la releu. De la releu a urmat cea mai rapida coborare din tura, pana in Poiana Campina si apoi o urcare usoara pana Campina, unde ne asteptau masinile.

ARGES WINTER RACE 2010

2010-02-01T16:59:00.034+02:00

Imagini: http://picasaweb.google.com/mariusscarlat/ArgesWinterRace2010#

Tusnad MTB Maraton 2009

2009-10-31T06:56:00.014+02:00

Felix

Corrado

Sulebeb

Vladone

Andreileeds

Bogdan

Iuliana

Ombun

Niji

Roxana

Saptamana europeana a mobilitatii la Bucuresti 22 septembrie 2009

2009-09-21T11:43:00.006+03:00

Pentru mai multe detalii accesati velorutia.ro.

TURA 13: Bucegi

2009-09-12T15:33:00.007+03:00

Perioada: 22 august 2009
Traseul: Sinaia (800 m) - DN71 - Cabana Cuibu Dorului (1120 m) - Saua Dichiu (1614 m) - Saua Laptici (1830 m) - Cabana Piatra Arsa (1950 m) - Drumul de vara - Cota 1400 - Sinaia (800 m)
Participanti: Doinita (Niji), Patricia, Iuliana (Iuliyia), Mihai (raducanmihai), Andrei (andreileeds), Silviu (ratonumarmotat), Dragos (sulebeb), Vali (zoloper) si eu

TURA 12: Bucegi

2009-08-12T08:13:00.015+03:00

Perioada: 26 iulie 2009
Traseul: Predeal (1059 m) - DN1 - DN73A - Cabana Forban (1150 m) - Saua Baiului (1363 m) - Cabana Diham (1320 m) - Pichetul Rosu (1445 m) - Cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) - Cabana Gura Diham (982 m) - Busteni (850 m)
Participanti: Doinita (Niji), Catalin (Casper), Dragos (Sulebeb), Vali (Zoloper), Corrado, Robert, Costin, Patricia si eu

Dragos (Sulebeb)

Doinita (Niji)

Patricia

Vali (Zoloper)

Corrado si Costin

Robert

Catalin (Casper)

TURA 11: Piatra Craiului - Dambovicioara

2009-07-28T08:49:00.023+03:00

Perioada: 18-19 iulie 2009
Ziua 1: Zarnesti (722 m) - Plaiul Foii (849 m) - Rudarita - Curmatura Lerescu Mic (1500 m) - Lacul Pecineagu (1150 m) - Comuna Satic - Podul Dambovitei (850 m)
Ziua 2: Podul Dambovitei (850 m) - Dambovicioara (900 m) - Satul Ciocanu (1200 m) - Comuna Sirnea (1100 m) - Satul Pesterea (1235 m) - Satul Magura (1000 m) - Zarnesti (722 m)
Participanti: Iuliana, Nicol, Gabi, Vali si eu

Dupa o calatorie lunga si obositoare cu trenul, urcam pe biciclete si pornim din gara Zarnesti (722 m) spre primul punct de reper al traseului, Plaiul Foii.

Mergem pe sosea pana la intersectia cu sens giratoriu si apoi urmam marcajele si facem dreapta pentru a iesi din Zarnesti pe drumul ce duce la Cabana Plaiul Foii (849 m).
Drumul de aproximativ 12 km pana in Plaiul Foii nu pune probleme de orientare si se poate parcurge integral pe bicicleta.

Din Plaiul Foii urmam marcajul banda rosie (BR), pe drumul forestier de pe valea Grosetului pana la I.F. Rudarita. De aici facem stanga si urmam marcajul cruce rosie (CR), pe drumul forestier de pe Valea Lerescu. Dupa aproximativ 3km trecem raul in stanga si incepem sa urcam prin padure, pe langa bicicleta (push-bike), aproximativ 1h - 1h15min pana in Curmatura Lerescu Mic (1450 m).

Mentionez ca, din Plaiul Foii si pana la portiunea de push-bike din padure, traseul poate fi parcurs fara probleme pe bicicleta.
Din Curmatura Leresu Mic urmam creasta in stanga (spre Curmatura Foii) si dupa aproximativ 150 - 200 m intalnim un drum de TAF. Urmam drumul de TAF in stanga si coboram astfel spre Lacul Pecineagu. Coborarea e destul de periculoasa, pe anumite portiuni am coborat pe langa bicicleta. Odata ajunsi pe forestierul ce incinge Lacul Pecineagu (1150 m), incalecam pe biciclete si continuam prin stanga lacului pana la Barajul Pecineagu.

Coborarea din Curmatura Lerescu Mic spre Barajul Pecineagu

Vali

Calul meu

Iuliana

Nicole

De la Barajul Pecineagu urmeaza o lunga coborare (aproximativ 25km) pana in localitatea Podul Dambovitei (850 m). Drumul urmareste cursul raului Dambovita, trecand prin Cheile Petrimanului, comuna Satic si Cheile Plaiul Mare (cu Pestera Ursilor).

Din Podul Dambovitei intram pe DN73 (spre Brasov), trecem podul peste Dambovita si apoi facem imediat stanga si pedalam aproximativ 5km (drum asfaltat) prin Cheile Dambovicioarei pana in localitatea Dambovicioara (900 m).
Din Dambovicioara urmam primul drum din dreapta si incepem urcusul spre localitatea Ciocanu. Pentru un biciclist antrenat si fara prea multe bagaje acest drum se poate parcurge integral pe bicicleta.

Din Ciocanu (1200 m) continuam prin localitatile Sirnea (1100 m), Pestera (Sipote 1235 m) si Magura (1000 m) pe un traseu valonat (cateva urcari - unele mai usoare, altele mai dificile - dar si coborari - unele rapide si line, altle abrupte si tehnice). Din localitatea Magura coboram in stanga (serpentine) pana la Fantana lui Botorog si de aici facem dreapta pana Cabana Gura Raului si Zarnesti (722 m).

TURA 10: Muntii Baiului de la N la S

2009-07-24T18:11:00.025+03:00

Perioada: 13 iunie 2009
Traseul: Busteni (850 m) - Culmea Zamora - Creasta Baiului - Vf. Doamnele (1403 m) - Valea Florei - Posada - Comarnic (550 m)
Participanti: Florin, Robert, Altis, Vis-a-Vis, Corrado, Doc, Casper, Claudiu, Lucman, Stefan, Vlad, Hefee si eu

Din gara Busteni urmam drumul ce pleaca din DN1 în stanga si care intersecteaza calea ferata la sud de gara (circa 100 m). Se coboara usor spre stanga si se ajunge la podul peste Prahova. Traversam Prahova si urcam usor spre sud-est (dreapta). Dupa circa 150 m ajungem in dreptul intrarii la sanatoriul de boli nervoase, il depasim si imediat drumul se ramifica. Noi urmam drumul neasfaltat ce merge prin spatele caselor, în padure.

Claudiu

Corrado

Lucman

Altis

Vis-s-vis

La marginea padurii, drumul forestier se bifurca. Traseul nostru este cel care se desfasoara spre dreapta. La inceput urcam usor printr-o padure de conifere trecand pe linga rampa de gunoaie a orasului (in dreapta) si ajungem din nou la o bifurcatie. Ne regrupam si ne dam seama ca, cei care pornisera in fata noastra, au gresit drumul si coborau spre Poiana Tapului.

Dupa ce se intorc si "ratacitii", urmam drumul din stanga, care incepe sa urce pe versantul drept al vaii Zamora. Sectoarele cu panta mai lina altemeaza cu pante ceva mai mari. Dupa 80-90 minute de la plecare intalnim o bifurcatie - cel din dreapta coboara circa 800 m pe un drum forestier care se infunda, iar celalalt (traseul nostru) urca pieptis in stanga, descrie cinci serpentine la capatul carora se vede cantonul silvic Zamora. Majoritatea alegem sa impingem la biciclete dar sunt si cativa curajosi care urca pe ele. Intalnim o noua bifurcatie - în stanga drumul care merge la cantonul silvic , iar in dreapta cel care urmareste culmea Zamora. Traseul continua pe cel din dreapta iesind din padure si ajungand la stana. De aici si pana la vf. Zamora (Baiutu) pedalama pe drumul forestier ce se desfasoara sub creasta cu 100-150 m, prin pasune, si la circa 50-100 m deasupra padurii.

Hefee si Stefan

Stefan

Continuam traseul pe drumul care urca ceva mai sustinut si dupa înca 10 minute ajungem la stana a doua. De aici, panta scade treptat, se traverseaza mai multe ravene puternic adincite in versant si din care curg suvite de apa cu debit bogat. Aici recomand un popas pentru odihna si alimentare cu apa, fiind ultimul izvor inainte de traseul din creasta. De aici drumul e mai accidentat (bolovani si sleauri) iar pantele mai aceentuate alterneaza cu pante mai line - alegem sa urcam mai mult pe langa biciclete. Dupa câteva coturi se ajunge în saua Baiutului. Pe ultima portiune, pe stanga, se vede un alt drum care vine de sub vf. Zamora si se uneste cu acesta in sa. Mai facem o pauza si ne imbracam mai bine pentru ca sufla vantul destul de tare din nord.

Reluam traseul; mai urcam putin pana in Saua Baiului apoi pedalama o portiune pe curba de nivel , trecem pe langa Vf. Baiul Mare si Vf. Dragan si pornim in mare viteza pe coborare, dar ne oprim pe la jumatatea ei pentru regrupare (eram 13 biciclisti insirati pe traseu). Ne punem la adapost in spatele Vf. Dragan, mancam cate ceva, facem poze de grup si apoi ne pregatim sa coboram o panta mai accentuata. Unii aleg varianta scurta si inclinata... altii varianta ocolita si mai domoala. Jos ne regrupam rapid si continuam traseul pe curba de nivel pana in apropiere de Piscul Cainelui. Aici avem de urcat o panta mai accentuata dar scurta si apoi continuam sa pedalam trecand pe langa Vf. Vornicul si Vf. Mierlei. De aici drumul coboara si se strica destul de rau (bolovani foarte mari) fiindu-ne din ce in ce mai greu sa ne tinem pe biciclete. Mai luam o pauza pentru regrupare si alimentare si apoi continuam coborarea prin bolovani.

Dupa ce trecem de Vf. Razoare, drumul se imbunatateste si pana la Vf. Doamnele Tituleni se poate merge si pe iarba. Facem inca o pauza aici si verificam bicicletele dupa marea zdruncineala si inainte de o coborarea care se anunta lunga si destul de tehnica pe alocuri.

Incepen coborarea din creasta. Coboram mai intai cu grija pe cateva serpentine pline cu bolovani, trecem pe langa o stana si un izvor si apoi intram intr-o zona cu case. Drumul devine din ce in ce mai buna si incepem sa prindem viteza. Din loc in loc mai intalnim si portiuni scurte de urcare, urmate de coborari rapide si asa ajungem la o bifurcatie - in stanga drumul coboara in Secaria iar noi pedalam pe drumul din dreapta. Urcam putin pana la liziera padurii si apoi ne pregatim de ultima coborare pe Valea Florei pana la DN1, aproape de Muzeul Cinegetic de la Posada. Drumul este bun si coboram destul de repede. Mai facem o regrupare inainte sa intram pe DN1 si apoi pornim la vale, pe sosea, spre gara din Comarnic.

TURA 9: Muntii Baiului de la S la N

2009-05-26T12:56:00.024+03:00

Perioada: 23-24 mai 2009
Traseul: Comarnic - Posada - Valea Florei - Vf. Doamnele - Creasta Baiului - Culmea Zamora - Busteni
Participanti: Nicol, 2xCristi, Razvan, Dutu, Andrei, Ciprian si eu

Alte fotografii AICI

Impreuna cu Cristi (care dorea sa-si testeze noua bicicleta) si Nicol (care dorea sa se destinda putin inainte de a petrece o saptamana de munca la Suceava) am decis sa dam o tura (doua) pe la munte in weekend-ul 23-24 mai 2009. Si cum Valea Prahovei era mai aproape si accesibila cu trenul, ne-am uitat pe harti, pe forumuri si pe site-urile meteo si am hotarat sa incercam Muntii Baiului in prima zi si o alta tura mai scurta a doua zi.
Desi Cristi mi-a spus ca nu e chiar o idee buna sa parcurgem Muntii Baiului dinspre Posada spre Azuga totusi a ramas sa facem traseul in directia asta.
In trenul accelerat... aglomeratie mare la vagonul de biciclete: 7 biciclete (majoritatea de DH) in rastelurile amenajate, o bicicleta a unui tip care mergea tot in Baiului (Azuga - Posada), 3 biciclete ale noastre, inca 5 ale altui grup care mergea in Muntii Baiului si la Ploiesti au mai urcat 2 biciclete care coborau in Campina.

Cei 5 biciclisti (alt Cristi, Razvan, Ciprian, Andrei si Dutu) nu pareau prea hotarati asupra traseului pe care doreau sa-l urmeze asa ca intram in vorba cu ei si se decid sa mearga cu noi. Intre timp, un alt biciclist ne spune ca nu e o idee prea buna sa facem traseul Posada - Azuga pentru ca e mult de impins la biciclete (push-bike) si ne sfatuieste sa il parcurgem in sens invers. Era deja a doua persoana care-mi spunea lucrul asta... dar se pare ca uneori sunt cam incapatanat si traseul ramana cel stabilit initial.
In fine... coboram in Comarnic mergem pe DN pana la Posada si incepem urcarea pe Valea Florei. Prima panta e de impins si deja ne facem griji ca asa va fi tot traseul, apoi panta se domoleste si urcam fericiti pe biciclete. Pana la iesirea din padure traseul se poate parcurge pe bicicleta fara mari probleme.

La iesirea din padure dam de un peisaj minunat... scoatem apartele foto si facem cateva poze, apoi continuam traseul. Urmeaza o usoara coborare si din drumul pe care venim se desprind mai multe drumulete.

Intalnim un localnic, care ne ajuta cu directia si ne arata pe unde trebuie sa mergem. De aici incepe "chinul" ... urca fiecare cum poate (calare sau pe langa bicla) pana la un drum plin de bolovani unde cu greu ne putem tine echilibrul pe biciclete.

Nicol

Cristi

Andrei si Ciprian

Dutu
Ajungem la un izvor, incarcam bidoanele, facem un dus, stam putin la bronzat, mancam, ne hidratam si apoi continuam sa urcam spre Varful Doamnele Tituleni (1403m).

Push-bike

Dupa aproape 4 ore de mers atingem varful si ne indreptam spre Varful Razoare. Dispre Razoare coboara o caruta cu localnici ce veneau de la Zamora si care ne dau vesti .... nu prea bune pentru moralul nostru. Suntem informati ca avem de urcat si ca sus pe creasta cam bate vantul dinspre Azuga (adica din fata cum urcam noi).
Trecem pe langa Varful Razoare si incepem sa simtim vantul din fata. Peisajul e superb dar si dumul devine tot mai greu...e plin de bolovani si urca in continuare pe langa varfurile Mierlei (1660m), Vornicului (1627m) si Piscul Cainelui (1658m).

Cristi

De la Piscul Cainelui ne urcam in sfarsit pe biciclete coboram putin si apoi pedalam pe o curba de nivel pana aproape de Varful Dragan (1776m) unde incepe o portiune destul foarte inclinata.... iar push-bike.

Intre timp ne-am intalnit cu 2 biciclisti care veneau dinspre Azuga (cu unul dintre ei am stat de vorba in tren) si primim vesti tot mai proaste ... "noi pana aici mai mult am coborat.... asa ca aveti de urcat".
Dupa Varful Dragan incalecam iarasi pe biciclete si urcam pe langa Varful Baiul Mare si apoi coboram prin Saua Baiului si Saua Baiutul pana intalnim drumul forestier Zamora, care coboara in Busteni si Poiana Tapului. Aici, cei 5 prieteni de drum coboarau spre gara Busteni pentru a prinde un tren spre Bucuresti. Eu cu Nicol si Cristi am plecat spre Varful Baiutul cu gand sa coboram in Azuga pe partia Sorica... dar, un nor care ameninta sa scuture niste fulgere si ceva picaturi ne-a determinat sa facem cale intoarsa si sa alegem ca traseu de coborare drumul pe Culmea Zamora.
Asa ca ne intoarcem si incepem coborarea... drumul e plin de bolovani si santuri prin care s-a scurs apa in urma topirii zapezilor si a ploilor. Cu greu controlam bicicletele care sareau sub noi ca la un rodeo. La un moment dat ma decid sa opresc si sa ma odihnesc putin... incordarea era prea mare iar druml parca din ce in ce mai rau. Cand ma uit in urma o vad pe Nicol cum sare de pe bicicleta direct in cap... ma sperii... arunc bicicleta si fug spre ea tipand... Nicooool !... Nicooool! Nu stiam cat de grava e situatia si nu vroiam sa-si piarda cunostinta. Nicol m-a auzit si m-a vazut ca vin spre ea... mi-a facut semn ca totul e ok... Incepuse sa scoata un sunet ciudat, involuntar din care nu se putea opri... se pare ca s-a lovit in piept si plamanii s-au comprimat... i-am spus sa incerce se inspire usor... ea nu simtea nevoia decat se expire... intre timp a aparut si Cristi si am inceput sa o verificam si sa o interogam... ce te doare !?... unde te-ai lovit !?... Ii dam casca si ochelarii jos... obsev ca ambele accesorii au incasat lovituri serioase... si realizez ca poate chiar i-au salvat viata.
Nicol incepe sa respire normal si ne spune unde s-a lovit si ce o doare. In afara de genunchiul stang... toate celelelate lovituri le-e incasat pe partea dreapta. Avea o taietra superficiala la pomete, buza taiata , gingia lovita si o gaura mai adanca in barbie. Se pare ca se lovise la coaste cu ghidonul iar pulpa si tibia picorului drept prezentau urme de lovire. O dureau palmele... se pare ca a intins mainile sa amortizeze cazatura ... dar i-au cedat sub greutatea proprie si a rucsacului din spate.
Ii curatam ranile de pe fata si o bandajam... apoi Cristi o intreaba daca poate sa se ridice si sa mearga sau e nevoie sa chemam Salvamontul. Am ridicat-o usor... a facut 2-3 pasi si a zis ca e ok... poate sa mearga... Am imbracat-o cu cateva haine mai groase, Cristi a luat rucsacul ei eu i-am luat bicicleta si am inceput sa coboram spre Busteni.
Pe drum am discutat despre cele intamplate... se pare ca vroia sa se opreasca .... dar cand m-a vazut pe mine mai in fata s-a gandit ca poate sa treaca si ea... insa incetinise destul de mult iar roata fata nu a mai iesit din sant si, avand o pozitie prea avansta pe bicicleta, spatele sa ridicat si a aruncat-o peste ghidon.
Dupa 3 ore de mers am ajuns la Casa Florescu (Busteni) unde ne-am cazat.
Luni am ajuns la urgenta pentru un control medical amanuntit. A facut 2 radiografii, o ecografie si un consult la Chirurgie Plastica. Rezultatul: nimic rupt , nimic fisurat si se pare ca se va alege doar cu o cicatrice la barbie... ca amintire.
Insanatosire grabnica Nicol... si sa ne vedem cu bine la munte !

TURA 8: Bucuresti - Comana

2009-05-18T09:00:00.018+03:00

Perioada: 17 mai 2009
Traseul: Bucuresti - Jilava - 1 Decembrie - Gradistea - Comana - Vlad Tepes si retur
Participanti: Catalina, Carmen, Nicol, Doina, Ciprian, Gabriel, Catalin, Andi, Radu, Liviu, 3 x Sorin si eu
Distanta : aproximativ 90 km de la locul de intalnire

La initiativa lui Ciprian, ne-am adunat 14 biciclisti dornici sa vizitam Parcul Natural Comana, aflat la vreo 35 km distanta de Bucuresti.
Aproape tot drumul am fost impartiti in 2 grupuri (unii mergeu mai tare, altii mai incet), dar ne-am regrupat la popasuri.

Unul din grupuri

Popas de regrupare

Carmen

Catalin

Andi

Radu si Catalina

Nicol

Ciprian

Gabriel

Regrupare

Prin Delta Neajlovului spre Satul Celtic

Constructii lacustre in Satul Celtic

Bujor romanesc (Paeonia peregrina)

TURA 7: Piatra Craiului

2009-05-16T11:30:00.009+03:00

Perioada: 18-20 aprilie 2009
Ziua 1: Predeal (1059 m) - ND1 - DN73A - Rasnov (676 m) - DN73A - Zarnesti (722m) - Cabana Plaiul Foii (849 m) - Rudarita (1100 m) - Cabana Plaiul Foii (849 m)
Ziua 2: Cabana Plaiul Foii (849 m) - Zarnesti (722 m) - Fantana lui Botorog (820 m) - Satul Magura (1000 m) - Satul Pestera (Casa Folea 1200 m)
Ziua 3: Satul Pestera (Casa Folea 1200 m) - Satul Magura (1000 m) - Zarnesti (722m)
Participanti: Iuliana, Nicol, Vasile si eu.
Ne-a mai insotit, pe portiuni de traseu, Vali.

Marsul Velorutionarilor 2009

2009-04-27T11:24:00.009+03:00

GeoBateŞaua @ Asociaţia Bate Şaua să Priceapă Iapa şi Lucian Mandruţă, in cadrul proiectului “Veloruţia. O Revoluţie pe două roţi”, in parteneriat cu Fundaţia “Mereu Aproape”, vă invită la MARSUL VELORUTIONARILOR 2009 [1-2 Mai]: Bucuresti – Amara - Constanta

Vineri, 1 mai: Bucuresti – Amara (aprox. 130 km)
Sambata, 2 mai: Amara - Slobozia – Constanta (aprox. 120 km)

Plecarea se face vineri dimineata la ora 09.00, din fata complexului de langa Metro Voluntari.
Sosirea (nu stim exact ora…) se face la plaja Modern, in Constanta.

MARSUL VELORUTIONARILOR, vizeaza urmatoarele obiective :
- Generarea unei schimbari majore de comportament in stilul de viata al romanilor, dupa modelul “puterea exemplului”. De data aceasta, exemplul va fi dat de GeoBateSaua si Lucian Mandruta, insotiti de diferiti membri simpatizanti ai asociatiei sau ai bicicletei ;
- Transmiterea unui mesaj catre Ministerul Turismului, cu privire la initiativa de a demara “Proiectul de Hotarâre a Guvernului privind organizarea retelei nationale de trasee cicloturistice” (acest proiect asteapta de aproape 10 ani in sertarele ministerelor, un aviz favorabil!!);
- Transmiterea unui mesaj de avertizare catre toti soferii: “Excesul de carburanti dauneaza grav sanatatii voastre!”
- Tragerea unui semnal de alarma catre toti factorii de decizie care incurajeaza utilizareaautoturismelor, fara sa acorde suficienta atentie realizarii unei infrastructuri adecvate, capabila sa gestioneze numarul imens de autovehicule acceptate in trafic, dar si adaptabila unui transport intermodal (pietonal + biciclist + in comun + masina personala)
- Incurajarea personalitatilor in vederea implicarii lor in programe sociale, benefice atat mediului inconjurator, dar si omului.

Pentru cazare, este foarte necesar sa declare fiecare ce preferinte are: cort sau hotel, single sau double, si eventual sa nominalizeze deja partenerul / partenera de camera. Pentru acest lucru, va rog sa trimiteti un mesaj la ionut@carpatbike.ro (cu Cc la contact@batesaua.ro), care ne ofera sprijin voluntar pentru REZERVARI. Cu cat mai repede, cu atat mai eficient!

Mai mult informatii pe http://www.velorutia.ro/blog/

Turul Parlamentului pe bicicletă - 11 Aprilie 2009

2009-04-26T21:30:00.005+03:00

TURA 4: Bucegi

2009-04-26T17:36:00.008+03:00

Perioada: 29 iunie 2008
Traseul: Azuga (900 m) - DN1 - DN73A - Cabana Forban (1150 m) - Saua Baiului (1363 m) - Cabana Diham (1320 m) - Pichetul Rosu (1445 m) - Cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) - Cabana Gura Diham (982 m) - Busteni (850 m)
Participanti: Adina, Iuliana, Nicol, Grig, Vasile si eu

Deoarece sambata a cam plouat am hotarat sa facem o tura de o zi duminica. Asa ca ne-am urcat in personal si am pornit sprea Predeal. Din motive "tehnice" a trebuit sa coboram in Azuga. Ne-am cam chinuit cu 6 biciclete in tren... pana le-am asezat...pana le-am coborat.
La iesire din azuga (DN1 spre Predeal) se intamplase un accident groaznic... o masina lovise o taraba de pe marginea drumului. Din nefericire langa acea taraba erau doi oameni...
Drumul fiind blocat, ne-am vazut linistiti de drum pana la intrarea in Predeal, unde am facut stanga pe DN73A si am continuat sa pedalam pana am ajuns la stalpul pe care scrie mare DIHAM. Acolo am facut stanga pe forestier si, dupa o usoara coborare am inceput sa luam altitudine. Am trecut de Cabana Forbam si am ajuns la Saua Dichiu.... mai calare... mai pe jos...si apoi mai departe pana la Cabana Diham.
Dupa ce am mancat la cabana am luat o pauza de plaja de vreo 2 ore si apoi cu greu ne-am urnit sprea Cabana Poiana Izvoarelor. Am mai zabovit si pe acolo si apoi ne-am pus castile si am inceput coborarea spre Gura Diham. Nu cred ca a scapat nimeni fara cazatura pe coborarea asta... cazaturi usoare fara urmari grave.

Acele Morarului si Bucsoiul mic

Creasta Morarului,i Bucsoiul Mic si Vf. Bucsoiul

Vf. Bucsoiul

De la Gura Diham am bagat viteza spre Busteni, nu inainte sa spalam putin bicicletele.
A fost o tura lejera poate mai putin pentru Adina si Grig, care mergeau pentru prima oara cu bicicletele la munte.

TURA 6: Piatra Craiului - Dambovicoara

2009-04-26T13:45:00.011+03:00

Perioada: 1-2 noiembrie 2008
Ziua 1: Zarnesti (722m) - Prapastiile Zarnestilor - La Table (1415 m) - Valea Seaca a Pietrelor - Cheile Brusturetului - Satul Dambovicioara (900 m) - Cheile Dambovicioarei - Podul Dambovitei (850 m) - Dambovicioara (900 m)
Ziua 2: Dambovicioara (900 m) - Satul Ciocanu (1200 m) - Comuna Sirnea (1100 m) - Satul Pestera (Casa Folea 1200 m) - Satul Magura (1000 m) - Zarnesti (722m)
Participanti: Nicol si eu

Dupa prima tura in zona (vezi TURA 2) i-am promis Nicoletei ca o s-o duc si pe ea odata sa faca preafrumosul, preaminunatul traseu. Ca sa fiu sigur ca nu ne prinde noaptea ne hotaram sa plecam de vineri seara si sa ramanem noapea la Emi Cristea in Brasov, urmand ca sambata dimineata sa luam trenul de 7 (si ceva) spre Zarnesti.
Zis si facut: urcam in tren, cobaram in Brasov, ne intalnim cu Emi (el s-a intalnit si cu ursul... dar asta e alta poveste), mergem la el, stam de vorba (mult) si intr-un tarziu ne bagam la somn. A doua zi ne trezim, mancam si fugim la gara sa prindem trenul. Emi si cativa prieteni coboara (tot cu bicicletele) in statia Cristian (parca), eu si Nicol cobaram in Zarnesti.
Din Gara Zarnesti pedalam pe sosea pana la Cabana Gura Raului si apoi intram pe forestierul care ne conduce pe la Fantana lui Botorog si Prapastiile Zarnestilor (traseu turistic marcat cu CR-cruce rosie). Pe traseu apar mai multe poteci marcate... nu incercati sa scurtati drumul prin Cheile Pisicii (nu cu bicicleta)... ramaneti pe forestierul marcat cu CR. Dupa cateva serpentine, intram pe Valea Vladusca si continuam pe forestier pana cand valea se ingusteaza si apoi urmam o poteca in stanga (tot CR), prin padure pana in Poiana Vladusca. In continuare ocolim poiana pe marginea de jos, pana la stalpul indicator unde se dau informatii asupra drumului. De aici continuam pe traseul marcat cu TR-triunghi rosu, prin zonele defrisate, pana la locul numit "La Table" (loc pentru adapat vitele) unde se ramifica 8 trasee turistice.

De La Table urmam traseul marcat CG-cruce galbena (Cabana Brusturet - Dambovicioara). Traseul este de fapt un drum forestier ce trece prin Saua Stanii, apoi pe langa Poiana Grindului si prin Cheile Brusturetului ajungand pana la Cabana Brusturet si mai departe pe drum asfaltat pana in Dambovicioara. Dupa Saua Stanii urmeaza o coborare lunga si frumoasa, cu cateva portiuni tehnice (la inceput sleauri formate de tractoare, si apoi portiuni cu bolovani si pietris), dar si cu portiuni foarte rapide, unde prinzi usor 50 km\h.

De la Cabana Brusturet urmam traseul marcat cu BA-banda albastra, trecand prin Cheile Brusturetului, apoi pe langa Pestera Dracilor si Pestera Dambovicioara si in cele din urma ne oprim in Dambivicioara. Aici ne cazam la o pensiune si apoi plecam in plimbare prin Cheile Dambovicioarei, pana in Podul Dambovitei si retur.

A doua zi pornim spre satul Ciocanu (din Dambovicioara se face un drul in stanga pe la Pensiunea Katy) pe drumul marcat cu CA-cruce albastra. Aceasta portiune este de fapt o catarare destul de solicitanta, dar practicabila 100% pe bicicleta.

Din satul Ciocanu continuam spre Sirnea pe un traseu valonat, care se incheie cu o cobarea rapida pana in centrul satului. Aici umplem bidoanele cu apa de la un izvor din apropiere si apoi continuam traseul spre satul Pestera.

Spre capatul satului Sirnea, drumul se ingusteaza si dupa o coborare mai tehnica (cu bolovani) intram pe o poteca inierbata. De aici orientarea devine mai dificila dar urmarim poteca cu atentie si in cele din urma aceasta se contureaza din ce in ce mai bine, dupa care se pierde din nou. Suntem iarasi atenti si incercam sa ne dam seama cam pe unde trebuie sa ajungem. Observam un drum in dreapta si ne dam seama ca trebuie sa coboram prin pasunile delimitate de garduri pana sa ajungem la acel drum. Sarim primul gard, cautam portiunile mai putin abrupte si in cele din urma ajungem la o poarta, unde gasim o poteca ce ne scoate in drumul care urca pieptis pana in satul Pestera. Trecem de inca o poarta si apoi facem stanga (spre Hotelul Nobilis) pana la intersectia denumita Sipote. De aici continuam im dreapta spre satul Magura. Coboram foarte repede pana la o intersectie, unde facem dreapta si urcam inca putin pana la Magura. Traversam o parte din sat pana ajungem la un drum pietruit si apoi facem stanga si incepem coborarea pe serpentinele ce duc la Fabtana lui Botorog. De aici coboram in dreapta la Cabana Gura Raului si apoi in Zarnesti.

TURA 5: Bucegi

2009-04-26T13:39:00.012+03:00

Perioada: 15-16 august 2008
Ziua 1: Predeal (1059 m) - ND1 - DN73A - Cabana Steaua (1150 m) - Saua Baiului (1363 m) - Cabana Diham (1320 m) - Pichetul Rosu (1445 m) - Cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) - Cabana Gura Diham (982 m) - Busteni (850 m)
Ziua 2: Busteni (850 m) - DN1 - Sinaia (800 m) - DN71 - Cabana Cuibu Dorului (1120 m) - Saua Dichiu (1614 m) - Saua Laptici (1830 m) - Cabana Piatra Arsa (1950 m) - Drumul de vara - Cota 1400 - Sinaia (800 m)
Participanti: Robert, Vali si eu

De data asta bicicletele au calatorit cu masina si noi cu trenul. Tatal lui Vali s-a oferit sa ne transporte bicicletele si bagajele pana la Predeal iar noi am luat trenul.
Din gara Predeal ne intoarcem cam 1 km pe DN1 (spre Azuga) si apoi facem dreapta pe DN73A (Predeal - Rasnov). Dupa vreo 5 km ajungem in locul numit "La Cracanel" (inainte de Paraul Rece cu aproximativ 1 km) unde pe un stalp scrie mare cu galben DIHAM. Acolo facem stanga pe drumul forestier si urmam traseul banda albastra (BA) pana in Saua Baiului (1363 m), trecand pe langa Cabana Steaua si Vf. Forban.

Din Saua Baiului facem dreapta (TG si TA) si continuam pana la Cabana Diham (1320 m). Luam masa de pranz la cabana, ne odihnim putin si apoi plecam spre Cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) pe marcaj punct rosu (PR), trecand prin Pichetul Rosu.

La Cabana Poiana Izvoarelor facem un poaps si ne pregatim de coborarea spre Cabana Gura Diham (982 m) pe traseul BR.

Coborarea e destu de rapida, pe alocuri destul de tehnica, culminand cu panta de la Gura Diham (panta prostului). De la Gura Diham continuam pe drumul de pe Valea Cerbului pana in Busteni, unde ne cazam la Casa Florescu.

A doua zi pornim spre Sinaia pe DN1 si apoi facem dreapta pe DN71 (Sinaia - Targoviste). Dupa aproximativ 6 km parasim DN71 si facem dreapta pe drumul forestier ce duce la Cabana Cuibul Dorului (1120 m).

La cabana umplem bidoanele cu apa si incepem urcusul pe Muntele Paduchiosu pana in Saua Dichiu (1614 m)

Drumul e destul de bun si se poate parcurge integral pe bicicleta. Lipsa antrenamentului si rucsacul greu din spate se fac simtite si eu inaintez tot mai greu iar la un moment dat ma hotarasc sa merg si pe langa bicicleta.

Facem cateva popasuri, mancam, alimentam cu apa, facem poze si continuam sa urcam.

Robert

Din Saua Dichiu urmam drumul din dreapta spre Saua Laptici, Piatra Arsa, Babele....

Sunt din ce in ce mai obosit si incep sa raman in urma. Ma opresc sa mananc niste batoane cu seminte si imi prepar un plic Iso-tonic (astea m-au mai "revergorat" putin), apoi incerc sa-i prind pe Vali si Robert.

Nu i-am mai prins pe drum, dar ma asteptau la Cabana Piatra Arsa. Mancam bine la cabana, apoi mai lenevim putin la soare si ne pregatim de coborare.

Drumul de vara e plin de bolovani asa ca mergem o parte din el pe langa biciclete. Reusesc sa-mi iau si o cazatura usora, nimic grav.

Ajungem sub telecabina de la 1400, ne certam putin cu cainii de acolo si ne indreptam spre sosea.

Vali

Chiar un ultima curba pe forestier, inainte de sosea, vad ursul urcand spre noi. Franez brutal, baietii franeaza si ei si cu greu reusesc sa evite o ciocnire cu mine. Observa si ei ursul si hotaram sa ne intoarcem si sa taiem curba aia (un ac de par) mai sus, iesind direct in sosea. In timp ce ne intorceam mai observam un urs care tocmai se intorcea de la tomberoane.
Ajunsi la sosea, am inceput sa-i dam viteza si dupa vreo 2-3 viraje franam iarasi violet. Un urs statea in mijlocul drumului si din 2 masini primea mancare. Am inceput sa strigam "nu-i mai dati mancare", "nu e ursulet de plus", insa omaneii isi vedeau linistiti de treaba lor.
La un moment dat o maisna pleaca si din cealalta auzim "Pa, pa ursule !" si incepem strigam la sofer sa nu ne lase asa si sa ne ajute. Soferul (dacie logan break cu numar de Ilfov) face o manevra desteapta si izoleaza cumva ursul spre padure, punand masina paravan intre el si noi.
Trecem repede de urs si apoi il asteptam pe sofer, lasand-ul sa meraga in fata noastra, incet (40-50 km\h) pana in Sinaia.
In Sinaia, eu si Robert ramanem la tren iar Vali pleaca pe jos (bicicleta) catre Predeal.

Concurs Prima Evadare

2009-04-23T20:20:00.007+03:00

Prima Evadare ... s-au gandit bine organizatorii... lume multa (poate prea multa), atmosfera placuta (pe durata cursei), traseu frumos si bine marcat (parerea mea) si biciclete de toate felurile si dimensiunile.
Avand deja experienta unui concurs (Geiger Mountainbike Challenge Sibiu) am venit hotarat sa termin cursa intre primii 100 la categoria mea.
Asa ca am mancat bine cu vreo 2 ore inainte, am luat o camera de rezerva si un set de imbusuri, am facut incalzirea vreo 17 km pana la linia se start, m-am inarmat cu multa apa (sa ma hidratez bine si sa evit crampele musculare ivite la GMC), dar am facut din nou greseala de la Sibiu... si anume sa plec din coada plutonului.
Cu ce va intarziere (vreo juma' de ora) 3...2....1.... start.... Mi-a luat vreo 2 minute sa trec si eu linia de start, am inceput sa fac slalom printre concurenti strigand cat ma tine "eu in dreapta"...."eu in stanga". La capatul liniei drepte de la start era un sant... am vazut cativa concurenti franand agresiv... eu am tras repede de ghidon si am sarit si apoi am facut stanga prin padure. Aici erau deja oameni cu probleme tehnice... multe pene probabil de la sant !?
Deocamdata merg in paralel cu Vasile... incep sa vad marcajele... panglica alba pentru drum drept si panglica galben-rosu pentru viraje (acestea indicand, prin pozitionarea stanga/dreapta, parte pe care trebuia sa facem curba). Prin padurea Baneasa aglomeratie mare... eu imi faceam autocritica "de ce n-am plecat dracu' mai din fata"... depasesc cand pe stanga, cand pe dreapta... ma opresc cu greu cand mai derapeaza cei din fata mea... trec prin balti cand vad ca se face coada la o portiune mai uscata... urmaresc traseul ca sa nu ma pierd (ca la Sibiu)... si brusc ajung la calea ferata si linia de centura a Bucurestiului. Franez, sar de pe bicicleta, iau bicla in carca si fug peste calea ferata... pun bicicleta jos, aranjez pedalele, incalec repede si, bucuros ca am mai depasit cativa concurenti la trecerea asta, ii dau blana mai departe. De data asta drumul era pe la soare, destul de accidentat... as fi vrut sa ma hidratez dar imi tineam cu greu echilibrul prin sleaurile alea. Pe Vasile nu l-am mai vazut din padure dar stiu sigur ca e in fata mea... asa ca imi impun sa-l prin din urma...
Drumul devine mai bun, omenii sunt mai imprastiati, depasirile se fac mai lejer... ma hidratez din mers si caut sa mentin o viteza de 26-27 km/h.
Dupa vreo 20 de km de pedalat... il intalnesc pe Vasile.. se oprise sa manance niste corcoduse (dupa ce bause niste Cola :)). Ma opresc si eu, stam putin de vorba si apoi ma uit in urma si vad ca vine un grup de ciclisti. Nu doresc sa fiu depasit asa ca ii dau viteza spre primul punct de alimentare (stiam ca e aproape la vreo 5 km).
La primul punct de alimentare dau repede pe gat 2 pahare mari cu apa, mananc o banana si un baton energizant (cred !? era bun). Apare si Vasile... vorbim ceva si apoi ma duc sa fac o vizita la tufisuri... cand ma intorc... Vasile nu-i... incalec pe bicla si plec sa-l prind... De data asta l-am prins repede.. nu plecase de mult. Pedalam impreuna pe langa un lac, pe sosea si apoi iarasi pe forestier... o bucata destul de accidentata cu multe sleauri si pe alocuri cu noroi. Apoi drumul iar devine mai bun si-i dam blana.
Depasim, suntem depasiti, iar depasim... traseul devine mai ingust.... imi dau o pedala in tibie... Vasile face o intidere usoara si se opreste ... eu il intreb daca e bine ...si apoi plec mai departe... trec repede de o bariera si ajung la al doilea punct de alimentare unde aflu ca ar mai fi 8 km pana la sosire... renunt la apa lor, imi golesc (beau) un bidon de la mine (mai am unul plin) si iau bicicleta in carca sa trec calea ferata.
La un moment dat traseul merge pe un drum destul de bun, plat (fara selauri), pietruit si toti mergem destul de tare pe portiune asta... insa, se pare ca am fost singur atent la marcaje. Mai toti concurentii din preajma mea au mers dupa omul din fata... fara sa fie atenti la marcaje... iar cand eu am facut stanga prin padure... m-am trezit singur cuc... si cu o multime de panglici albe in fata. Realizez rapid ca am intrecut multi oameni si, nedorind sa fiu prins din urma si, mai ales, cunoscand ca mai erau 8km de la PA2 si facusem deja vreo 2km, ma decid ca fortez acum la final.
Am mai depasit 2 biciclisti care stateau de vorba, am iesit din padure, traseul continua in stanga (pe o portiune cu urme de tractor/atv... groaznica zdruncinare), apoi dreapta si iarasi stanga padure (aici iar s-au ratacit cativa concurenti care nu au vazut marcajul). De aici am mai balaurit putin prin padure, am mai traversat un drum asfaltat, o cale ferata si o domnisoara ne anunta ca mai sunt 500 de metrii pe sosea pana la sosire. Pe sosea dau sa bag viteza dar picioarele nu prea ma mai ascultau... facusem carcei... ma uit in spate numai era nimeni asa ca pedalez si eu cum pot si trec in sfarsit linia de sosire dupa aproximativ 3 ore si 10 minute de la start.
Din pacate aici s-a cam terminat si cu organizarea... imediat in stanga era o masa cu tricouri, apa, alimente... va da-ti seama ce imbulzeala era... chiar pe linia de sosire. Nu ma duc sa intreb pe ce loc am ajuns... nu vroiam sa stresez organizatorii, depasiti deja de amploarea evenimentului si de numarul de oameni inscrisi.
Trag pe stanga in boscheti... mananc vreo 3 banane, beau 1 litru de apa, imi iau tricoul si merg la locul unde se serveau pastele si unde urma sa astept vreo 4 ore pana la premiere si tombola. Pastele au fost foarte bune..... asteptarea a fost lunga si plictisitoare.... tombola a fost penibila (parca era doar 5-6 oameni inscrisi la concurs nu peste 500).
La fina suntem anuntati ca au venit masinile RATB sa ne duca la punctul de start. Toata lumea a migrat catre autobuze... am asteptat 15 minute in speranta ca va veni unul din organizatori cu listele sa putem urca bicicletele in remorca... nimic... nimeni... Mi-am luat inima-n dinti, mi-am bagat picioarele in aia 5 lei dati pentru transport si am plecat pe jos acasa... in 2 ore am ajuns in Militari... e drept obosit rau de tot... dar am facut-o si p'asta.

Bafta... si ne vedem la urmatorul concurs... cred ca la Medias pe 20 iunie.

TURA 3: Postavaru

2008-10-19T14:27:00.010+03:00

Perioada: 31 mai - 1 iunie 2008
Ziua 1: Timisul de Sus (800 m) - Valea Calului - Dealul Spinarea Calului (1020 m) - Valea Cheii - Cheile Rasnovului (800 m) - DN73A - Rasnov (676 m) - Cabana Golomos
Ziua 2: Cabana Golomos - Cheile Rasnovului (800 m) - Valea Cheii - Valea Tochilita - Cabana Poiana Secuilor (1070 m) - Cabana Trei Brazi (1128 m) - Predeal (1059 m)
Participanti: Nicol si eu

Prima tura pentru Nicol.
Dupa doua iesiri in care nu ne-a putut insoti, iata ca de data asta s-au aliniat planetele si am reusit sa dam o tura impreuna.
Necunoscand alt traseu mai usor si mai aproape de Bucuresti, am ales pentru prima zi chiar traseul meu de initiere: Timisul de Sus - Cheile Rasnovului.
Din gara Timisul de Sus urmam traseul marcat cu triunghi rosu (TR), la inceput pe Valea Calului (forestier) si apoi urcam pieptis o poteca pe Spinarea Calului. Urcarea pune ceva probleme deoarece panta este foarte abrupta, cu multe radacini si pamant umed, alunecos, fiind nevoiti sa caram bicicletele in spate pe anumite portiuni.
Dupa ce ajungem in creasta Spinarea Calului, urmam acelasi traseul, marcat cu TR, ce ne scoate in drumul forestier care trece prin Cheile Rasnovului pana in DN 73 A (Predeal - Rasnov). Coborarea pe forestier este superba: viteza, peisaje frumoase, o zi superba de primavara....
Ne oprim in Poiana Inului pentru odihna si papa, culegem cimbrisor si facem cateva fotografii (ma chinuia talentu' rau).

Poiana Inului

Dupa vreo 2-3 ore de relaxare, ne urcam pe biciclete si continuam sa coboram spre Cheile Rasnovului. Poposim putin si in chei apoi continuam pana in Cheia sa mancam ceva mai consistent.
Dupa masa trecem pe la Cabana Golomos sa vedem daca au 2 locuri pentru la noapte. Din fericire gasim cazare asa ca mai lasam din bagaje si plecam in Rasnov sa vizitam Cetatea Rasnovului.

Vedere din Cetatea Rasnovului

In Cetatea Rasnovului

Nicol la "proba" de tir cu arcul

La cetae ne-am plimbat, am facut poze, am tras cu arcul si apoi ne-am retras la cabana incheind o zi cu adevarat superba.
A doua zi ne intoarcem in Cheia sa luam micul dejun si apoi pornim din nou prin Cheile Rasnovului pana intalnim marcajul triunghi galben (TG) care ne duce la Cabana Poiana Secuilor. Prima parte din traseu e pe un forstier, apoi 2 pante abrupte dar scurte, in care caram bicicletele in spate, si apoi panta se domoleste destul cat sa putem urca in sa si sa pedalam pana la cabana.
De la Cabana Poiana Secuilor as fi vrut sa mergem pe traseul Caban Trei Brazi - Paraul Rece (TA-triunghi albastru) - Cabana Forban - Saua Baiului - Cabana Diham - Poiana Izvoarelor - Gura Diham - Busteni. Dar Nicol era deja epuizata asa ca am hotarat sa ne relaxam putin (vreo 2 ore) pe o pasune si apoi sa coboram in Predeal de unde vom lua trenul spre casa.

Nicol intre Caban Secuilor si Trei Brazi

In timp ce ne relaxam primesc o veste minunata: a nascut surioara mea !!!
Se pare ca alegerea de a cobora in Predeal a fost buna pana la urma; chiar cand am ajuns in gara a inceput sa ploua torential. Oricum nu ma mai gandeam la altceva decat sa ajung acasa si sa-mi vad nepotelul.
Pentru mine a fost o tura relaxanta si foarte placuta.
Pentru Nicol a fost o tura de initiere reusita, putin cam epuizanta dar care i-a deschis apetitul pentru astfel de iesiri.

TURA 2: Piatra Craiului - Dambovicioara

2008-10-19T09:42:00.025+03:00

Perioada: 26-28 aprilie 2008
Ziua 1: Zarnesti (722m) - Prapastiile Zarnestilor - La Table (1415 m) - Valea Seaca a Pietrelor - Cheile Brusturetului - Satul Dambovicioara (900 m)
Ziua 2: Satul Dambovicioara (900 m) - Cheile Dambovicioarei - Podul Dambovitei (850 m) - Dambovicioara (900 m) - Satul Ciocanu (1200 m) - Comuna Sirnea (1100 m) - Satul Pestera (Casa Folea 1200 m)
Ziua 3: Satul Pestera (Casa Folea 1200 m) - Satul Magura (1000 m) - Zarnesti (722m) - Cabana Plaiul Foii (849 m) - Zarnesti (722m)
Participanti: Iuliana, Vasile si eu

Imediat ce am inceput sa pedalez pentru prima data in Prapastiile Zarnestilor, am inceput sa ma gandesc la o noua tura, mai ales ca venea si pastele. Am inceput sa ma documentez, m-am uitat pe harti, am inceput sa conturez un traseu, am vorbit cu cativa prieteni si am urmarit prognozele meteo, care nu aratau prea bine.
In ciuda prognozei nu prea favorabile, am hotarat totusi sa facem tura. Asa ca ne-am intalnit in Gara de Nord, am luat personalul de la ora 6.30 (parca), am urcat bicicletele in primul vagon (inca mai erau cele cu etaj) si am legat doua biciclete (a mea si a Iulianei) sa nu cada, a treia urmand sa stea langa noi.
Pana la Brasov am tot vorbit de traseu, ne bucuram ca vremea e fumoasa si speram sa nu gasim prea multa zapada La Table.
Dupa Timisul de Jos am inceput sa ne pregatim de debarcare. Si... ce sa vezi... nu gaseam cheile de la antifurtul cu care am legat bicicletele. Nu se poate !... Caut din nou: in gentuta de ghidon, in rucsac, in buzunare... nimic. Incerp sa refac (in minte) sirul "evenimentele" de cand am iesit pe usa de acasa si realizez ca e posibil sa fi uitat cheile in usa. Suna acasa si o intreb pe Nicol daca nu cumva a gasit cheile... imi confirma ca erau in usa. Ma panichez, intrebam nasii si mecanicul care dadea cu ciocanul in frane daca au un cleste ceva sa taiem cablul. Nu aveau nimic la ei. Mecanicul ne spune ca au in Revizie... si ca o sa traga trenul acolo in 15-20 de minute.
Eh... si acum sa vedeti ce inseamna, cateodata, sa ai noroc chior.
1. Trenul se limita doar la statia Brasov (urma sa se intoarca in Bucuresti dupa amiaza).
2. Trenul de legatura spre Zarnesti era peste 1h30min (deci nu ne grabeam pre tare)
3. ... Scoate nasica un pumn de chei din buzunar si ne spune sa ne uitam, poate se potriveste vreuna. Iuliana ia manunchiul, incepe sa se uite, gaseste o cheie mica si fuge la antifurt... minune... s-a potrivit.
Rasuflam usurati, ne bufneste rasul cand realizam ce noroc am avut si apoi ne indreptam catre cantina din apropierea garii sa mancam ceva.
Apoi luam trenul spre Zarnesti (intre timp am inchis cele 2 antifurturi sa nu fiu tentat sa le mai folosesc) si inca discutam despre faza de mai devreme.
In Zarnesti era soare, placut si noi ne indreptam agale spre Prapastiile Zarnestilor.

Iuliana si Vasile in Prapastii

Defrisarile de La Table

In prima zi ne-am oprit in Dambovicioara si ne-am cazat la o pensiune in zona. Seara ne-am intalnit cu Traian, care venea cu bicicleta de la Targoviste.
A doua zi am ratat drumul spre Ciocanu si am ajuns fara se vrem in Podul Dambovitei. Ne-am intors in Dmabovicioara si am gasit traseul pe care l-am urmat pana in satul Pestera.

Drumul spre satul Ciocanu

Vedere din satul Ciocanu

Vedere din Sirnea

In drum spre Pestera

Ne-am cazat la Casa Folea din satul Pestera

Satul Pestera

Drumul spre Casea Folea (cea portocalie)

A treia zi am coborat in Zarnesti si apoi am mers pe ploaie pana in Plaiul Foii sa mancam.

Brasov